Rodica Albu este asistentă medicală la un spital de lângă Torino de 11 ani.
Rodica
Albu este asistentă medicală la un spital de lângă Torino de 11 ani.
S-a angajat după ce a absolvit facultatea de Asistență Medicală din
Italia, pentru că diploma din România cu specializarea obstetrică
ginecologie nu i-a fost recunoscută.
La început a fost badantă,
a avut grijă de un copil cu afecțiuni medicale. Apoi a lucrat în azile
de bătrâni. Azi ajută zeci de bolnavi infectați cu coronavirus, printre
care se află și colegi de-ai săi, infirmiere și asistente.
Și
Rodica a stat acasă două săptămâni din cauza simptomelor provocate de
coronavirus. Însă de câteva zile s-a reîntors în spital pentru că din 5
asistenți pe tura de zi rămăseseră doar 2. A văzut și multe decese
fiindcă virusul a adus în spital un număr mare de bătrâni. “Avem cazuri
de 80, 90 de ani cu simptome violente dar și o pacientă de 102 ani
testată pozitiv și fără niciun simptom. Virusul se manifestă diferit.
Dar pe măsură ce trece timpul, secția pe care lucreaz începe să revină
la normal.”
De obicei, Rodica vine de două ori pe an în România.
O mare parte din banii pe care îi câștigă îi trimite acasă, fiicei sale
și celor doi nepoți din București. Pe 17 martie trebuia să aibă
concediu dar a renunțat. Nu știe când se poate întoarce, și nici nu ia
în calcul posibilitatea de a se restabili în România după 18 ani de
trăit în Italia. “Aș veni de tot în țară, dar ce să fac acolo? Mi-e
teamă că mă voi simți dezrădăcinată. Rămân aici până la pensie și văd
apoi ce va fi.”
Până la următoarea vizită în România, spune că
mintea îi stă doar la pacienții din spital și la efectele economice pe
care le va avea criza, se teme că își va pierde cel de-al doilea
serviciu, pe lângă cel de asistentă. “Tot ce îmi spun acum e că trebuie
să fiu alături de bolnavii mei, să-i ajut pe cei vulnerabili în fața
bolii. Iar noi, individual, trebuie să avem grijă de sănătate prin
respectarea regulilor sanitare”. Și să stăm cât mai mult în casă.